Un fals ordinar

Recent, am fost martorii unei făcături - un pretins "document" care ar atesta intenţia lui Ion Iliescu, transpusă într-un text scris de mână şi semnat, de a-i graţia pe Nicolae şi Elena Ceauşescu, în decembrie 1989 -, un fals ordinar care are cu totul alte scopuri decât acela de a contribui la elucidarea aspectelor necunoscute ale Revoluţiei din decembrie 1989.

Încerc, în rândurile de mai jos, câteva explicaţii cu privire la acest document care a inflamat mass-media zilele acestea.
1. Teodor Mărieş nu a fost capabil să declare tranşant, până în prezent, că acest document este autentic. Tot timpul a oferit celor interesaţi doar o copie, ceea ce face imposibilă, deocamdată, analiza documentului original (dacă acesta există!). Teodor Mărieş pretinde (fiind invitat la telefon în emisiunea lui Stelian Tănase de la Realitatea TV de astăzi, 11 decembrie, că şi acest document exprimă controlul pe care Moscova l-ar fi exercitat asupra lui Ion Iliescu. Reamintesc aici celor care nu ştiu, declaraţia lui Valerii Musatov, prim adjunct al şefului Secţiei Internaţionale a CC al PCUS şi coordonator al sectorului Ungaria, România, Polonia şi Cehoslovacia (1984-1991), care mărturisea că Gorbaciov a fost uimit de vestea execuţiei lui Ceauşescu. Gorbaciov a confirmat, cu prilejul recentei sale vizite în România, că nu a ştiut nimic de această decizie, luată la Bucureşti, cum, de altfel, susţine în continuare Ion Iliescu.
2. E de neînţeles, apoi, cum a putut rămâne acest document necunoscut mai bine de 20 de ani de la întocmirea lui. Este imposibil ca autorul/autorii lui să fi păstrat tăcerea în această privinţă. Cine l-a scris? Cine l-a păstrat şi de ce? De ce este prezentat publicului abia acum? Rămân întrebări fără răspuns.
3. Timp de mai bine de 20 de ani, Ion Iliescu a fost acuzat că are mâinile pătate de sânge prin actul săvârşit la 25 decembrie 1989, când cei doi soţi - Nicolae şi Elena - au fost executaţi într-o cazarmă din Târgovişte. Fostul preşedinte ar fi putut, în repetate rânduri, să invoce în apărarea sa acest document, tocmai pentru a arăta că a fost avută în vedere şi o soluţie de comutare a pedepesei capitale pronunţate atunci. Iliescu nu a făcut-o însă niciodată, asumându-şi această decizie. Şi este consecvent: afirmă că documentul prezentat de Mărieş este o "făcătură mizerabilă".
4. Ion Iliescu nu s-a văzut pe sine ca fiind un interimar pentru funcţia de preşedinte al României, ci, în cel mai bun caz, preşedinte al FSN, al CFSN, "emanaţie a revoluţiei". Este dificil de înţeles de ce, în acest document, este întărită titulatura sa de preşedinte al CFSN prin aceea că "asigură interimatul funcţiei de preşedinte al României". Pentru proununţarea unei pedepse capitale şi pentru comutarea ei nu era nevoie, în condiţiile prăbuşirii tuturor structurilor de putere ale regimului comunist, de apelul la această "sursă de autoritate", în fapt inexistentă. Până la urmă, Ion Iliescu devine "preşedinte al României" abia în mai 1990, după alegeri, în vreme ce Nicolae Ceauşescu fusese "Preşedinte al Republicii Socialiste România".
5. Argumentul invocat pentru comutare este ridicol: "Condamnatul Nicolae Ceauşescu a luat parte activă la încetarea luptelor din partea tuturor trupelor de securitate, printr-un ordin ferm dat în acest sens", pentru a "stopa vărsarea de sânge". Să revedem însă capetele de acuzare din sentinţa Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, din 25 decembrie 1989:
" - Genocid, prevăzut de articolul 357, aliniat 1, literele a-c, Cod Penal;
- Subminarea puterii de stat, prevăzut de articolul 162, aliniat 1, Cod Penal;
- Acte de diversiune, prevăzut de articolul 163 Cod Penal;
- Subminarea economiei naţionale, prevăzut de articolul 165, aliniat 2, Cod Penal, toate cu aplicarea articolelor 33-34 şi 41, aliniat 2, Cod Penal."
E greu de spus că la asemenea capete de acuzare se putea invoca "stoparea vărsării de sânge" printr-o cooperare "activă" a "condamnatului" Ceauşescu care ar fi dat un ordin... inexistent!
6. Dacă motivarea în vederea comutării pedepsei capitale îl are în vedere doar pe Nicolae Ceauşescu, ce caută, în acelaşi document, Elena Ceauşescu? De ce nu sunt invocate aceleaşi argumente şi pentru ea, deşi sentinţa de condamnare îi viza pe amândoi?
7. Graba cu care au fost executaţi cei doi, la Târgovişte, îndată după proces, arată că nu exista posibilitatea unei eventuale opţiuni mai blânde - "detenţia pe viaţă".
8. Ştim că grupul de decizie care a fost transportat la Târgovişte pentru proces avea deja sentinţa "în buzunar", Ceauşescu trebuia condamnat la moarte, mascarada de proces nu trebuia decât să asigure "spectacolul juridic" necesar, astfel încât să ofere linşajului final o oarecare pretenţie de legalitate (chiar dacă nu tocmai legalitatea a fost punctul forte al celor care au participat la farsa de proces din 25 decembrie 1989). Să ne amintim de ridicolul de care s-au acoperit Dan Voinea şi avocaţii Lucescu şi Teodorescu în timpul procesului, ca să înţelegem mai bine contextul în care s-au desfăşurat evenimentele.

Cred că sunt destule argumente pentru ca acest petic de hârtie să fie socotit ceea ce este: un fals ordinar.
În ceea ce mă priveşte, prefer stenogramele regimului Băsescu. Sunt mai interesante!