Bravo, dom' Stoenescu! Felicitări!

O ştire m-a umplut de uimire. Alex Mihai Stoenescu, specializat în tot soiul de lovituri de stat şi detalii conspiraţioniste numai de el ştiute despre Revoluţia din Decembrie 1989, este dovedit acum a fi fost informator plătit al Securităţii (vezi aici), cu peste 70 de note informative, pentru unele fiind stipendiat cumsecade de Securitate.
M-a amuzat "vigilenţa revoluţionară" a lui Stoenescu, la 12 aprilie 1984, când, aflat prin Piaţa Amzei, a identificat "cu mândrie patriotică" un individ "periculos" pentru stabilitatea regimului comunist în încercarea lui de a fotografia o coadă cinstită la nişte produse alimentare devenite tot mai exotice prin galantarele goale, fotografiile urmând să fie oferite postului de radio "Europa liberă". Aşa credeau domnul Stoenescu şi cei de la Securitate care îl vor fi anchetat pe bietul nefericit. Iată cum distinsul domn Stoenescu făcea "relaţii publice" pentru regimul comunist, încă înainte ca ele să fie "inventate" în regimul democratic pe care avea să-l slujească tot cu osârdie şi după 1989, fiind, o vreme, chiar purtător de cuvânt al Ministerului Apărării Naţionale şi şeful Direcţiei Relaţii Publice (DRP) în aceeaşi instituţie (aşa se ajunge şef la DRP, domnule Stoenescu?). Atunci poza în locotenent-colonelul exigent, dar acoperit de ridicol în încercările sale de a scoate basma curată "vrăjelile" de culise ale Operaţiei de tristă amintire "Ţigareta".

Vă propun să vedem în continuare cum vigilentul Stoenescu urmărea "pericolele" grave la adresa regimului comunist, în Piaţa Amzei, în anul de graţie 1984, aşa cum reiese din raportul unui ofiţer de Securitate: „În dimineaţa zilei de 12.04.1984, la ora 9.50, sursa [Stoenescu, nume de cod "Gavrilescu"] a surprins, în dreptul agenţiei CEC din Piaţa Amzei, un individ care fotografia cozile la diferite magazine. Sursa l-a urmărit pe individ şi i-a reţinut semnalmentele, după care s-a deplasat rapid în dreptul cofetăriei Casata, unde a făcut cunoscute cele văzute unui sergent major de miliţie aflat în misiune. Împreună cu acesta, sursa şi alţi lucrători de miliţie, precum şi un ofiţer M.I. au pornit în căutarea individului, cercetând magazinele şi toate unităţile comerciale din zonă. La ora 10.30, sursa l-a identificat pe individ în apropierea unor cozi şi a atras atenţia ofiţerului M.I. că individul (alertat de agitaţia subofiţerilor de miliţie) s-a ascuns între oamenii de la coadă. În momentul în care individul s-a izolat de coadă încercând să-şi plaseze aparatul foto într-un autoturism a fost reţinut şi identificat. În continuare, sursa [Stoenescu, nume de cod "Gavrilescu"] s-a deplasat la IGM unde a dat relaţiile necesare şi unde a aflat că individul a cerut să părăsească ţara şi că ar fi recidivist".
În urma reclamaţiei, se arată în articolul din "Cotidianul", cazul a ajuns la Securitatea Municipiului Bucureşti, la locotenentul major Cioclan. Acesta a trecut la anchetarea persoanei care a fotografiat oamenii care stăteau la rând şi a ajuns la concluzia că pozele erau făcute cu intenţia de a fi trimise peste graniţe, la postul Radio Europa Liberă. Pentru informaţia furnizată, Alex Mihai Stoenescu a fost recompensat cu suma de 500 de lei. „Pentru modul cum a acţionat în vederea prinderii unui infractor care făcea fotografii în Piaţa Amzei în scopul trimiterii lor postului de radio Europa Liberă, precum şi pentru informaţiile furnizate, propun stimularea informatorului «Gavrilescu Adrian» cu suma de 500 de lei", se arată în nota ofiţerului. Primirea banilor este certificată de chitanţa din 4 mai 1984, semnată cu numele olograf Gavrilescu Adrian: „Am primit suma de 500 de lei din partea M.I. pentru sprijinul acordat".

Bravo, dom' Stoenescu, felicitări! Curat vigilent istoricul şi marele specialist în comunicare Stoenescu!

P.S. Domnul Alex Mihai Stoenescu este, printre altele, membru în Consiliul Ştiinţific al revistei "Vitralii", care reuneşte "crema rezervistă" a serviciilor de informaţii de pe la noi. Să înţeleg, aşadar, că a fost o bună şi necesară reunire (acum la vedere, deh!) sau, mai degrabă, un exemplu de linşaj al celor care şi-au oferit atât de "dezinteresat" serviciile Securităţii?