Vorbe grele... mincinoase

Am citit, pe blogul lui Victor Ciutacu, un text imund referitor la săptămânalul la care lucrez ("Observatorul militar") şi,inevitabil, mi s-a părut de bun simţ să-i lămuresc pe cei care citesc acest blog despre ceea ce consideră Ciutacu a fi "paginarea anului". Nu am nici cea mai vagă intenţie de a polemiza cu jurnalistul în cauză, mai degrabă dintr-o imperioasă nevoie de igienă a limbajului. Şi prefer, de aceea, să pun la punct doar câteva detalii pentru cititorii blogului meu.
Înainte de toate, nu cred că Ciutacu citeşte "Observatorul militar", dar, ca să nu comit o eroare, o să spun că citeşte pe sărite. Altminteri, ar fi observat că, periodic, în pagina a 3-a a săptămânalului M.Ap.N., invocat de el, sunt publicate mesajele pe care ministrul apărării naţionale şi şeful SMG le adresează personalului din diferite arme, specialităţi şi categorii de forţe, cu ocazia zilelor aniversare. Este, deci, o practică obişnuită pe care ar fi putut-o observa numai acela care citeşte/răsfoieşte constant "Observatorul militar". În plus, să fii redactor-şef al unui cotidian important în România, cum este "Jurnalul naţional", şi să nu-ţi dai seama că un mesaj aniversar nu este... editorial, mi se pare o tragedie. Cred că pentru a înţelege diferenţa dintre "mesaj" şi "editorial", oricât de grav ar fi decăzut presa din România, nu se poate organiza un curs de iniţiere. Ar fi mult prea mult!
Acum, din două una: ori cel care i-a semnalat pagina respectivă lui Victor Ciutacu a vrut să-şi bată puţin joc de el (pentru că nu i-a arătat întreaga pagină, fiindcă la sfârşitul mesajului este scris, negru pe alb, că "editorialul" cu pricina este un... mesaj, dar aceasta este, în opinia mea, o variantă puţin probabilă), ori Ciutacu avea de "executat" două persoane cu funcţii de conducere în M.Ap.N. şi a ales săptămânalul armatei în acest "nobil" scop, dar "deontologia" aia, bat-o vina, nu-i permitea să ofere cititorilor blogului personal întreaga pagină a "Observatorului militar", pentru ca aceştia să poată muşca doar "hrana" mestecată deja de Ciutacu, spre bună îndobitocire.
Este şi acesta un mod de a face presă. Aşa cred unii. Pentru mine însă, credibilitatea lui Victor Ciutacu este istorie. Şi pentru istorie verbele se pun la trecut...