Fotografia nu minte!

Nu reuşeam să-mi explic mulţumitor de ce nu-mi place Andreea Marin. Era ca o poveste spusă de multe ori şi al cărei final te lasă mereu nedumerit, întrebându-te perplex ce va fi fost în mintea autorului. Mie, unul, Andreea Marin-Bănică mi s-a părut mereu falsă. Cu şcoală de teatru într-însa. Prinsă pe stradă, dar aşezată pe daturi naturale. O moldoveancă inteligentă, ajunsă în Bucureşti cu ambiţii mari, s-a dovedit suficient de instruită încât să utilizeze corect limba literară, talentul teatral cu care o înzestrase natura şi care se desăvârşise prin silinţă de studiu, graţie "dăruirii" dezinteresate a lumii din jur în care era nevoită să supravieţuiască, oferind un chip angelic înapoia căruia se ascunde, cred, o fiinţă rece, dură, ca o maşinărie impecabilă.
Ultimul număr al revistei "Diva" m-a lămurit. A fost suficientă alăturarea unei fotografii în care apare Andreea, îmbrăcată într-un costum popular, aşezată sfios pe o bancă, la o ilustraţie de epocă, arhicunoscută, care o înfăţişează pe regina Maria, tot în costum popular - aşa cum, de altminteri, îi plăcea să se îmbrace.
Andreea, în postura ei hieratic-umilă, e atât de penibilă că "ţipă" întreg ansamblul. Se simte de la depărtare că nu i se potrivesc nici costumul, nici poziţia, pentru că ea nu se simte confortabil într-o combinaţie care nu o reprezintă şi în care va fi intrat fără să poată folosi abilităţile ei actoriceşti, care dau atât de bine în mişcare, la TV. Imortalizarea în fotografie nu minte. Aceea e Andreea, mai degrabă falsă şi... neinspirat plasată într-o poveste care o refuză.
La polul opus, regina Maria. Ea este naturală în acest rol, nu numai pentru că Maria obişnuia să se îmbrace aşa, ci şi pentru că era o femeie conştientă de frumuseţea şi de poziţia ei augustă. Nu-şi juca şi nici nu avea cum să-şi joace "rolul". Chiar dacă nu fusese pregătită să urce pe tron ca regină, lângă Ferdinand I, era o prinţesă cu cele mai onorabile înrudiri imperiale, care avea toate atuurile firescului maiestăţii. Şi asta nu poate păcăli camera.
Pentru că fotografia nu minte. Doar imortalizează.