Peste 8,5 milioane de articole, în 253 de limbi (numai varianta în limba engleză are, deja, peste 3 milioane de articole!), fiind vizitată, lunar, numai în SUA, de peste 50 de milioane de utilizatori, iar în Franţa de aproape 9 milioane. Într-un singur cuvânt, Wikipedia. În cei aproape 8 ani de la apariţia sa, această întreprindere enciclopedică virtuală (al cărei nume provine de la „wiki”, cuvânt care în hawaiană înseamnă „viaţă”) s-a dovedit a fi un proiect colectiv cu totul surprinzător în lumea enciclopediilor şi a enciclopediştilor, devenind o prezenţă obişnuită în viaţa internauţilor care doresc să găsescă rapid, inclusiv graţie motorului de căutare Google (cel mai cunoscut şi mai important, în acest moment, pe Internet), o informaţie necesară.
Dar cât de corecte sunt informaţiile pe care comunitatea wikipediştilor contribuitori le aruncă în lumea virtuală – nu fără controverse ivite chiar între ei – şi câtă încredere putem avea într-o astfel de enciclopedie?
Avantaje...
Un nume necunoscut? O personalitate literară, tehnică sau un nume dintr-o dinastie care a făcut istorie? Un simbol heraldic sau vreo instituţie ale cărei componente şi mod de funcţionare vă sunt străine? Un concept asupra căruia aveţi îndoieli sau despre care nu ştiţi prea multe? O problemă de istorie recentă? Dacă toate acestea vi se par fără răspuns, atunci Wikipedia vă stă la dispoziţie. Acesta nu este un text publicitar, ci o realitate a timpului nostru. În era calculatoarelor, a internetului, a serverelor şi a bazelor de date, era firesc să apară o enciclopedie virtuală capabilă să înglobeze informaţii cu neputinţă de cuprins înainte. Wikipedia se dovedeşte a fi o sursă rapidă de informare, asigurând o consultare imediată şi, de cele mai multe ori, este adusă la zi. A extrage dintr-un raft de bibliotecă un tom dintr-o enciclopedie celebră (pe care să presupunem că o ai la îndemână, fără să te afli într-o instituţie specializată care şi-a putut permite să o achiziţioneze!), devine o întreprindere tot mai greoaie dacă eşti instalat comod în faţa propriului computer, conectat la internet.
În plus, Wikipedia asigură o inimaginabilă deschidere spre milioane de alte pagini de internet, conexiuni multiple spre alte surse tipărite sau transferate în format electronic. O căutare comodă şi rapidă, cu rezultate imediate. Cine ar putea rezista unei asemenea ispite? Parafrazând o celebră zicere biblică, cine nu a căutat fie şi un cuvânt oarecare în Wikipedia să nu îndrăznească să arunce primul cu piatra.
... şi dezavantaje
Wikipedia este un proiect colectiv. Ar putea fi acesta un minus, în condiţiile în care şi celelalte enciclopedii celebre, tipărite sau în format electronic, sunt tot rezultatul unui efort colectiv? Ei bine, da. Enciclopediile care au făcut carieră (Enciclopedia Britanică, de pildă) sunt realizate de specialişti din diferite domenii care au capacitatea de a sintetiza, pentru un public larg, informaţii despre un termen, un autor, o personalitate istorică, pe baza principiului Non multa sed multum, larg răspândit în lumea celor care colaborează la astfel de întreprinderi livreşti. În consecinţă, dimensiunea unui articol este importantă, dar concizia şi modul de redactare a acestuia sunt esenţiale.
Wikipedia însă pare să fie mai degrabă o enciclpedie de tip medieval care creşte pe măsură ce acumulează informaţii. Majoritatea celor care discută despre acest proiect enciclopedic virtual se referă, firesc, la versiunea engleză, cea mai bogată, în prezent, din punctul de vedere al articolelor. Acumulările sunt de ordin cantitativ, nu neapărat calitativ, aşa cum ar trebui, prin realizarea unei expuneri sintetice şi a unor aprecieri cu caracter critic. Unele articole, de aceea, sunt nepermis de lungi, astfel încât cei interesaţi rapid de o informaţie exactă, sunt nevoiţi să se risipească în texte prolixe, mai ales dacă sunt neavizaţi, conţinând detalii nesemnificative. Unele articole par exhaustive, dar ele sunt generate exclusiv de interesul cu totul particular al unor internauţi wikipedişti, preocupaţi să introducă în articolul respectiv tot ceea ce ştiu despre... fitil sau descoperirea scării de şa. Alte articole, dimpotrivă, nu sunt deloc dezvoltate sau, pur şi simplu, nu există doar pentru că distinşii contribuitori nu au auzit de o anume persoană sau o problemă ori nu li se pare necesar să scrie despre aşa ceva. Lungimea articolelor şi multitudinea de informaţii, în unele cazuri, şi sărăcia informaţiilor sau ignorarea unor termeni (concepte, personalităţi, evenimente), în celelalte, oferă imaginea descurajantă a neputinţei de a stabili o ierarhie a valorilor, dar şi lipsa unui „cap limpede”, a unui coordonator capabil să creeze imaginea unitară a unei întreprinderi editoriale de asemenea anvergură.
Discutând varianta franceză a Wikipediei, două jurnaliste franceze, arătau, recent, în revista „L’Histoire”, că la articolul despre mareşalul francez Philippe Pétain au contribuit nu mai puţin de 400 de internauţi, mai mulţi decât s-au dovedit interesaţi de Napoleon, unde „numai” 260 de persoane au revizuit sau au adăugat informaţii noi. Într-o singură zi, în decurs de numai 20 de minute, au fost operate peste 500 de modificări la diferite articole din versiunea franceză, care numără astăzi peste 890.000 de articole. În egală măsură, cele două jurnaliste arătau că oricine va fi interesat de personalitatea lui Charles de Gaulle, va trebui să urmărească, răbdător, nu mai puţin de patru paragrafe în care se discută problema... numelui de familie al generalului şi omului politic francez. Roy Rosenzweig oferea, în 2006, în „Journal of American History”, o statistică similară pentru articolul dedicat preşedintelui american Franklin D. Roosevelt, în varianta în limba engleză a Wikipediei: în patru ani, peste 500 de autori au contribuit la articolul dedicat iniţiatorului New Deal-ului, în peste 1.000 de intervenţii. De asemenea, un articol despre un simplu uragan (care afectează însă comunităţi importante din SUA) poate fi de cinci ori mai lung decât un articol despre arta chineză (!), după cum un articol despre un show televizat britanic este de două ori mai lung decât unul care discută personalitatea fostului premier Tony Blair. Numai că în timp ce wikipediştii se dovedesc atât de numeroşi şi interesaţi de pesonalităţi importante, precum Napoleon, Pétain sau Roosevelt, grăbindu-se să intervină şi să corecteze eventualele erori cronologice sau de interpretare ale colegilor lor „enciclopedişti”, vom putea observa că ei nu sunt nici pe departe tot atât de numeroşi şi interesaţi, în acelaşi grad, de nume care, celor mai mulţi dintre noi, nu le spun nimic sau aproape nimic.
În cazul Wikipediei s-a mai vorbit despre „pertinenţă”, concept care ar fi dorit să introducă o distincţie între „amatori” şi „experţi”. Un fapt istoric sau un personaj istoric, mai ales, sunt cu totul altfel privite de un specialist, spre deosebire de un pasionat wikipedist, care, spre exemplu, marcat de admiraţia sa pentru o personalitate istorică, ar putea avea o viziune encomiastică, marcat hagiografică, iar un proiect enciclopedic de asemenea amploare nu are voie să rămână prizonierul unei abordări de acest fel. Pentru a nu mai aminti aici de faptul că, mai ales în circumstanţele evocate, nu avem de a face cu demonstraţii matematice, precise, ci cu istorie, în nenumărate cazuri fiind vorba de controverse sau chiar informaţii încă inaccesibile specialiştilor şi, implicit, publicului larg.
Wikipedia a pornit la drum ca o enciclopedie liberă, la care fiecare se crede îndreptăţit să adauge sau să modifice ceva. Problema modificărilor face sarcina administratorilor una foarte dificilă. Cum ar putea ei asigura necesara „neutralitate” asupra unui subiect fierbinte, cum a fost, de pildă, cazul „caricaturilor daneze” care a inflamat lumea islamică în 2005? Multe informaţii sunt lăsate în site, deşi cititorul este avertizat că nu este precizată sursa informaţiei (prin formula „necesită citare”). Nu ar fi mai corect să fie indicată sursa, analizată apoi de comunitatea contribuitorilor wikipedişti şi, eventual, publicată numai după o temeinică evaluare? Unii wikipedişti sunt însă nemulţumiţi de această moderare, pentru că li se pare că ideea lor sau informaţiile pe care le deţin sunt mai bune şi resping autoritatea unei „instanţe”, care să le spună ce să facă sau cum să scrie... Nici wikipediştii nu sunt lipsiţi de orgolii!
Errare humanum est...
Dar cât de corecte sunt informaţiile oferite de Wikipedia?
Într-un articol recent, Umberto Eco arăta, nu fără oarecare umor, că wikipediştii l-au căsătorit cu fiica editorului său, Valentino Bompiani, ceea ce era fals, că l-ar fi plasat primul născut din cei 13 copii pe care i-au avut părinţii săi (când, de fapt, acesta era cazul tatălui său, care provenea dintr-o familie cu 13 copii!), el străduindu-se, preocupat de biografia sa, de bună seamă, să corecteze toate aceste erori. Şi, aş adăuga, este vorba de un autor foarte cunoscut (deci nu vreun scriitor oarecare, cu o biografie dificil de verificat!) care avea şi putinţa, în viaţă fiind, să o facă personal.
În articolul din varianta franceză a Wikipediei, dedicat lui Philippe Pétain, se arată că acesta ar fi refuzat, în 1943, graţierea unei femei condamnate la moarte, care avortase. Contribuitorii susţineau că Pétain ar fi fost, astfel, singurul şef de stat francez din secolul al XX-lea care ar fi îngăduit executarea unei femei. Însă, în 1947, un alt preşedinte francez, Vincent Auriol, a refuzat şi el graţierea unei femei condamnate la moarte. Wikipediştii s-au înşelat din nou.
Roy Rosenzweig a arătat, într-un articol din „The Journal of American History” (iunie 2006), că a încercat să verifice corectitudinea informaţiilor din 25 de biografii ale unor personalităţi din istoria Statelor Unite ale Americii şi a găsit numai patru articole(!) din 25 cu erori, „nesemnificative” din punctul său de vedere. Un exerciţiu similar a încercat o revistă IT germană, în 2004, oferind unor experţi spre comparaţie articole din 22 de domenii, incluse în Wikipedia (varianta în limba germană), Encarta şi Brockhauss Premium. Surpriza a fost totală, atunci când Wikipedia s-a situat pe primul loc (cu 3,6 puncte din 5!), surclasând în acurateţe clasica Brockhauss (3,3 puncte) şi Encarta (3,1). În 2005, revista britanică Nature a propus unor experţi evaluarea a 42 de articole preluate din Wikipedia şi Encyclopedia Britannica, fără ca aceştia să ştie de unde provin textele oferite. Specialiştii au găsit opt greşeli majore – interpretări eronate ale unor concepte importante – în ambele enciclopedii.
Partizanii Wikipediei şi, în general, ai enciclopediilor online susţin că erorile sunt, în cele din urmă, fireşti şi pot fi îndreptate rapid, de alţi contribuitori, fără să se aştepte un an sau mai mulţi chiar până la retipărirea unei noi ediţii. În mediul virtual, aceste erori, dovedite, sunt îndreptate imediat.
Dar înşişi wikipediştii fac distincţie între articolele enciclopediei virtuale la care colaborează. Aşa s-a ajuns la definirea unor articole ca fiind „de calitate”, un fel de clasificare menită să atragă atenţia oricărui utilizator că articolul pe care îl citeşte a atins „excelenţa”. În cazul Wikipediei în limba română, care a depăşit deja 135.000 de „intrări”, suntem avertizaţi, ca o dovadă a exigenţei care guvernează procesul de redactare a articolelor de calitate, că acestea se modifică la fiecare 10 secunde şi că numai 139 de articole din cele peste 135.000 au obţinut acest calificativ, ceea ce înseamnă aproximativ un articol din 970! O selecţie draconică, într-adevăr, am putea spune, numai că un singur exemplu pe care intenţionez să vi-l prezint în continuare arată că lucrurile nu stau chiar aşa.
Înainte de toate, din cele 23 de articole de calitate de la categoria „Istorie şi heraldică”, abia 9 se referă la istoria românilor, ceea ce este foarte puţin, trei dintre acestea fiind dedicate unor pesonalităţi precum Barasab I, Mircea cel Bătrân şi Nicolae Ceauşescu. Nici măcar articolul despre Ştefan cel Mare, recent socotit „cel mai mare român din toate timpurile”, în urma unui show televizat de import, nu este inclus în selectul club al articolelor de calitate, spre deosebire de acela referitor la Nicolae Ceauşescu, personaj mult mai prezent în mentalul colectiv românesc.
„Articolul de calitate” (o să-mi îngădui să pun aici ghilimele, pentru că acesta numai de calitate nu este!), care îl are în atenţie pe fostul secretar general al Partidului Comunist Român (PCR), păcătuieşte prin grave erori cronologice, de interpretare şi chiar de cunoaştere a istoriei României din ultimii 50 de ani. Este evident că autorul/autorii fac o confuzie când vorbesc despre „preşedintele” Nicolae Ceauşescu, în calitate de preşedinte al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România (RSR) şi de preşedinte al RSR, ales de Marea Adunare Naţională într-o demnitate creată abia în 1974. Este o distincţie necesară, fiindcă, altminteri, este de neînţeles cum de Nicolae Ceauşescu îi succede lui Chivu Stoica, în 1967, şi apoi e din nou preşedinte, din 1974 până în 1989, când este urmat de Ion Iliescu (între noi fie vorba, Republica Socialistă România, între anii 1965-1989, nu e totuna cu republica de după 1989, pentru ca Ion Iliescu să fie succesorul lui Nicolae Ceauşescu!).
Se mai spune, în „articolul de calitate”, că, în martie 1965, la trei zile de la moartea lui Gheorghiu-Dej, Ceauşescu „preia funcţia de secretar general al PMR”, ceea ce este fals, funcţia de secretar general al PCR (nu PMR!) fiind reintrodusă la Congresului al IX-lea al PCR, lăsând la o parte nefericita formulă a „preluării”. Apoi, Ceauşescu a fost ministru adjunct al agriculturii şi doar unul dintre miniştrii adjuncţi la Ministerul Forţelor Armate (şi nu în întreaga perioadă a „regimului lui Gheorghiu-Dej”, cum lasă să se înţeleagă autorii „articolului de calitate”). De asemenea, Nicolae Ceauşescu nu mai era, la 4 decembrie 1957, şeful Direcţiei Superioare Politice a Armatei şi adjunct al ministrului Forţelor Armate, când se spune că „a condus unităţile militare care au înăbuşit răscoala ţăranilor din Vadu Roşca (jud. Vrancea) care se împotriveau colectivizării forţate”. Iar acestea sunt numai câteva dintre erori. Aşadar, dacă la o personalitate foarte cunoscută se înregistrează asemenea greşeli, într-un „articol de calitate”, mă tem că în celelalte articole lucrurile ar putea fi şi mai grave. Recent, într-o căutare sugerată de un coleg de breaslă, am constatat că într-o listă de istorici români, lăutarul Cristian Vasile era confundat cu istoricul Cristian Vasile. Atenţie, deci, pe cine căutaţi!
Este Wikipedia o sursă de informaţii utilă şi o enciclopedie pe care să vă puteţi baza în demersurile dumneavoastră de a fi corect informat? Şi da, şi nu. Dincolo de distincţia dintre variantele engleză şi română ale celebrei deja enciclopedii virtuale – care există şi este una semnificativă, nu numai prin numărul de articole, ci şi prin calitatea acestora – remarc faptul că îndoiala metodică şi necesitatea confruntării surselor rămân absolut necesare. Aşa cum nu putem prelua, utilizând un motor de căutare precum Google, orice informaţie de pe internet ca fiind valoroasă şi corectă, tot aşa datele acumulate mai degrabă cantitativ, decât calitativ de wikipedişti trebuie privite cu circumspecţie. Iar dacă aş fi profesor, aş recomanda elevilor sau studenţilor verificarea oricărei informaţii din mai multe surse, ceea ce ar trebui să reprezinte pentru ei o obişnuinţă de zi cu zi, nu doar în cazul accesului la Wikipedia.
Lăudată şi controversată, deopotrivă, autointitulata „enciclopedie liberă la care poate contribui oricine”, nu-i ajută pe tineri, din punctul meu de vedere, să facă o distincţie necesară între sursele primare şi cele secundare, nu-i încurajează întru rigoare ştiinţifică şi nu le dezvoltă capacitatea de a confrunta şi analiza critic informaţii, documente şi interpretări diferite. Parafrazând o zicală românească, utilă în acest caz, enciclopedia virtuală Wikipedia, oricât de necesară s-ar dovedi – şi este! – îţi dă, dar nu-ţi bagă şi-n traistă!
Articolul a apărut în revista "Istorie şi civilizaţie" la care colaborez constant.
No comments:
Post a Comment