04 March 2010

De ce nu mai sunt membru al Comisiei Române de Istorie Militară

În semn de protest, am renunţat la calitatea de membru al Comisiei Române de Istorie Militară (CRIM). Prezint, mai jos, cele două scrisori deschise adresate colonelului (r) dr. Petre Otu, preşedintele CRIM, şi generalului de brigadă (ret) dr. Nicolae Ciobanu, preşedintele de onoare al CRIM, cu motivele care m-au determinat să fac acest gest.
*

SCRISOARE DESCHISĂ
Domnului colonel (r) dr. Petre OTU
Preşedintele Comisiei Române de Istorie Militară


Stimate Domnule Colonel,


Am citit cu uimire mesajul pe care domnul general de brigadă (r) dr. Nicolae CIOBANU, preşedintele de onoare al Comisiei Române de Istorie Militară, l-a adresat comandorului Marian Moşneagu, actualul şef al Serviciului Istoric al Armatei, cu prilejul împlinirii a 150 de ani de la crearea Statului Major General, publicat în revista „Document”, nr. 4 (46)/2009 (pp. 97-98).
Profund dezamăgit de laudele pe care le aduce unui personaj a cărui incultură istorică am semnalat-o deja, în revista „Historia”, nr. 89 din mai 2009, şi, mai ales, de faptul că prin mesajul său, în calitate de preşedinte de onoare al Comisiei Române de Istorie Militară, cauţionează impostura ştiinţifică a lui Marian Moşneagu, mă văd nevoit, în semn de protest, să mă retrag din Comisia Română de Istorie Militară.
Ataşez scrisoarea deschisă adresată domnului general de brigadă (ret) dr. Nicolae CIOBANU şi articolul pe care l-am publicat în revista „Historia”, nr. 89/mai 2009.

Cu stimă,
Florin ŞPERLEA

*
SCRISOARE DESCHISĂ
Domnului general de brigadă (ret) prof. univ. dr. NICOLAE CIOBANU
Preşedintele de Onoare al Comisiei Române de Istorie Militară
Membru corespondent al Academiei Oamenilor de Ştiinţă

Stimate Domnule General,


Am citit cu uimire mesajul pe care l-aţi adresat comandorului Marian Moşneagu, actualul şef al Serviciului Istoric al Armatei, cu prilejul împlinirii a 150 de ani de la crearea Statului Major General, publicat în revista „Document”, nr. 4 (46)/2009 (pp. 97-98).
Înţeleg că aţi fost „impresionat de efortul instituţiei” pe care comandorul Marian Moşneagu o conduce, dar mai ales de „capacitatea de istoric şi de organizator” a acestuia, aflat în „vâltoarea muncii de creaţie şi cercetare”, motiv pentru care – spuneţi dumneavoastră – actualul şef al Serviciului Istoric al Armatei ar face, chiar „fără să sesizeze”, nici mai mult, nici mai puţin decât... istorie (folosindu-vă, când scrieţi acest cuvânt, de majusculă). În finalul mesajului dumneavoastră, în calitate de fost profesor de Istoria Artei Militare, îi mulţumiţi acestuia şi îi doriţi să realizeze „multe opere noi valoroase”.
Înainte de toate, trebuie să vă spun că sunt profund dezamăgit de laudele pe care le aduceţi unui personaj a cărui incultură istorică am semnalat-o deja, în revista „Historia”, nr. 89 din mai 2009. Arătam, atunci, referindu-mă la un articol publicat de comandorul Marian Moşneagu în revista „Document” (nr. 4(42)/2008), că acesta nu are elementare cunoştinţe de istorie şi că, deşi este doctor în istorie contemporană, crede că Ion Mihalache ar fi fost... liderul Partidului Naţional Român din Transilvania (!) sau că „greva regală” ar fi avut loc după... alegerile falsificate din noiembrie 1946! Ataşez acestei scrisori şi articolul meu din revista „Historia”, nr. 89/mai 2009.
Nu ştiu la ce „opere valoroase” vă referiţi, dar probabil că aveţi în vedere „Enciclopedia Armatei României”, o lucrare masivă ale cărei „calităţi” sunt, ca să fiu elegant, discutabile. De altfel, în curând, voi prezenta pe larg, într-o publicaţie de specialitate, toate aceste neajunsuri ale Enciclopediei... amintite. Este suficient să invoc aici – tocmai pentru că semnaţi mesajul dumnevoastră în calitate de membru corespondent al Academiei Oamenilor de Ştiinţă – mărturia amară a preşedintelui Academiei Oamenilor de Ştiinţă, generalul (ret) Vasile Cândea, care mi-a mărturisit, într-un interviu publicat în „Observatorul militar” (nr. 1 (1034), 6 - 12 ianuarie 2010, p. 24) că regretă ignorarea realizărilor sale în domeniul chirurgiei cardio-vasculare, eforturi admirabile dedicate instituţiei militare în care a servit mai bine de 40 de ani. „Am rămas surprins să constat – spunea generalul Cândea – că autorii capitolului dedicat medicinei militare [din Enciclopedia Armatei României] nici măcar nu pomenesc numele meu, crearea specialităţii chirurgie cardiovasculară în armata română şi a Centrului de Boli Cardiovasculare”. Aş putea adăuga faptul că lipseşte un întreg capitol dedicat istoriografiei militare româneşti, ceea ce este de neacceptat pentru o asemenea lucrare, şi dumneavoastră, în calitate de preşedinte de onoare al Comisiei Române de Istorie Militară, ar fi trebuit să fiţi primul care să facă o astfel de critică volumului amintit.
În ceea ce mă priveşte, mă adresez dumneavoastră tot în această ultimă calitate pe care o aveţi.
Refuz să cred că nu vă daţi seama că, prin mesajul dumneavoastră, cauţionaţi impostura ştiinţifică a lui Marian Moşneagu şi, mai ales, comportamentul inadmisibil al acestuia de „vătaf de arhivă”. Vă reamintesc, în cazul în care aţi uitat, că, în pofida poziţiei dumneavoastră şi a prestigiului de care vă bucuraţi, v-a refuzat aducerea unor dosare pe care le-aţi solicitat, la sediul din Bucureşti al Serviciului Istoric al Armatei, doar pentru că eraţi implicat într-un alt proiect de cercetare privind istoria Statului Major General. În acelaşi timp – deşi am semnalat acest lucru, opinia mea nu a contat atunci – Marian Moşneagu a folosit maşinile instituţiei militare şi poziţia pe care o ocupă, de şef al Serviciului Istoric al Armatei, pentru a aduce la Bucureşti sute de dosare privind marina militară, dar şi memorii originale ale unor marinari militari pentru a realiza un dicţionar de autor în care nu pomeneşte un singur cuvânt nici de instituţia pe care o conduce şi nici foloasele pe care le-a tras în realizarea acestei întreprinderi livreşti de pe urma poziţiei pe care o ocupă.
În consecinţă, domnule general, consider că atât timp cât dumneavoastră socotiţi „modelul” Marian Moşneagu dezirabil pentru ceea ce se întâmplă astăzi în istoriografia militară românească, eu nu am ce căuta în Comisia Română de Istorie Militară.
Scrisoarea aceasta o voi înmâna şi domnului colonel (r) Petre Otu şi, în pofida respectului pe care vi-l port amândurora, mă văd nevoit să renunţ la calitatea mea de membru al Comisiei Române de Istorie Militară în semn de protest.

Cu stimă,
Florin ŞPERLEA

*
Mesajul generalului de brigadă (ret) Nicolae CIOBANU, publicat în revista "Document", nr. nr. 4 (46)/2009, pp. 97-98.

Stimate Domnule Comandor Moşneagu,
Impresionat de efortul instituţiei ce conduceţi cât şi de
capacitatea dumneavoastră de istoric şi organizator, îmi
permit să vă felicit atât pe dumneavoastră cât şi colectivul
ce conduceţi pentru impresionantele realizări înfăptuite în
cinstea celei de-a 150-a aniversare a Statului Major General
al Armatei Române.
Domnule comandor în vâltoarea muncii de creaţie şi
cercetare ce desfăşuraţi, poate nu sesizaţi că, prin operele
ce elaboraţi în cadrul Serviciului Istoric al Armatei, faceţi
Istorie, care va dăinui peste timp.
În calitate de fost profesor de Istoria Artei Militare
şi general (de brigadă în retragere) vă mulţumesc pentru
ceea ce realizaţi, vă doresc multă sănătate dumneavoastră
şi întregului personal al Instituţiei şi multe noi opere
valoroase.
Prof. univ. dr. NICOLAE CIOBANU
Membru Corespondent al Academiei
Oamenilor de Ştiinţă din România
11 Noiembrie 2009, Bucureşti


*
Articolul din "Historia", la care fac referire în scrisorile de mai sus, poate fi găsit pe acest blog, aici.

6 comments:

Nicolae CIOBANU (jr.) said...

Am luat la cunostinta. In cursul zilei sau cel tarziu luni voi imprima mesajul si i-l voi da lui taica-meu.

Anonymous said...
This comment has been removed by a blog administrator.
Florin ŞPERLEA said...

@Nicolae Ciobanu (jr)
Mulţumesc, Nicu, pentru ajutor!

Florin ŞPERLEA said...

Pentru a nu se crede ca cenzurez mesajele care nu îmi convin, precizez că am şters postarea de mai sus, pentru că nu era, de fapt, un comentariu, ci un spam cu link-uri către site-uri care nu interesează pe nimeni.

adina m said...

Felicitari pentru promptitudinea si curajul cu care ai denuntat impostura intelectuala, pseudocultura!

Anonymous said...

FELICITĂRI! ESTE UN GEST DE ONOARE, RAR ÎNTÂLNIT ÎN ZILELE NOASTRE.
Ceea ce ai semnalat este mai mult decât adevărat, iar realitatea este mult mai crudă şi de neconceput în ceea ce-l priveşte pe "vătaful de arhivă"...
Aşa suntem noi românii; decât să luptăm pentru demnitate, preferăm să ne dăm bine pe lângă...
Dar, "cui prodest"?