27 January 2010

Fotografia nu minte!


Nu reuşeam să-mi explic mulţumitor de ce nu-mi place Andreea Marin. Era ca o poveste spusă de multe ori şi al cărei final te lasă mereu nedumerit, întrebându-te perplex ce va fi fost în mintea autorului. Mie, unul, Andreea Marin-Bănică mi s-a părut mereu falsă. Cu şcoală de teatru într-însa. Prinsă pe stradă, dar aşezată pe daturi naturale. O moldoveancă inteligentă, ajunsă în Bucureşti cu ambiţii mari, s-a dovedit suficient de instruită încât să utilizeze corect limba literară, talentul teatral cu care o înzestrase natura şi care se desăvârşise prin silinţă de studiu, graţie "dăruirii" dezinteresate a lumii din jur în care era nevoită să supravieţuiască, oferind un chip angelic înapoia căruia se ascunde, cred, o fiinţă rece, dură, ca o maşinărie impecabilă.
Ultimul număr al revistei "Diva" m-a lămurit. A fost suficientă alăturarea unei fotografii în care apare Andreea, îmbrăcată într-un costum popular, aşezată sfios pe o bancă, la o ilustraţie de epocă, arhicunoscută, care o înfăţişează pe regina Maria, tot în costum popular - aşa cum, de altminteri, îi plăcea să se îmbrace.
Andreea, în postura ei hieratic-umilă, e atât de penibilă că "ţipă" întreg ansamblul. Se simte de la depărtare că nu i se potrivesc nici costumul, nici poziţia, pentru că ea nu se simte confortabil într-o combinaţie care nu o reprezintă şi în care va fi intrat fără să poată folosi abilităţile ei actoriceşti, care dau atât de bine în mişcare, la TV. Imortalizarea în fotografie nu minte. Aceea e Andreea, mai degrabă falsă şi... neinspirat plasată într-o poveste care o refuză.
La polul opus, regina Maria. Ea este naturală în acest rol, nu numai pentru că Maria obişnuia să se îmbrace aşa, ci şi pentru că era o femeie conştientă de frumuseţea şi de poziţia ei augustă. Nu-şi juca şi nici nu avea cum să-şi joace "rolul". Chiar dacă nu fusese pregătită să urce pe tron ca regină, lângă Ferdinand I, era o prinţesă cu cele mai onorabile înrudiri imperiale, care avea toate atuurile firescului maiestăţii. Şi asta nu poate păcăli camera.
Pentru că fotografia nu minte. Doar imortalizează.

5 comments:

Costi said...

Cel mai mult ma deranjeaza la Andreea Marin impresia ei ca e cineva... Este falsa in fericirea ea si mi-e mila de ea pentru ca, in mod normal, va trai un moment, daca el nu a venit deja, in care va realiza ca duce o viata paralela care nu i se potriveste.

Florin ŞPERLEA said...

@Costi
Ea a fost... cineva! Sigur, judecand dupa audientele pe care emisiunea "Surprize, surprize" le-a avut. Publicul este insa destul de pervers, o stim inca de la judecata lui Iisus. Omul adulat ieri in cetate este batjocorit si umilit cateva zile mai tarziu, fiindu-i preferat Baraba. Si comparatia mea se opreste exclusiv aici, la atitudinea "maselor".
Este greu, sunt convins, sa traiesti in doua registre (de-ar fi numai doua!). Este partea neinvidiata (pentru ca nu e cunoscuta!) a vedetelor, fie ele si de 5-10 sezoane.

ciprian teodorescu said...

Imi place cum scrieti.

gumaadi said...

De la primele cunvintele soptite de Andeea Marin, atunci cand prezinta o fapta emotionanta, imi dau seama ca e o ipocrita ce se vrea sensibila pentru ca stie ca asta da bine majoritatii, oamenilor simplii, cei care ii faceau audienta. Imi imaginez ca in acelasi fel ar sopti si o amenintare... crezand ca asa nu-si da cruzimea in vileag.
Ca femeie cele spuse de mine ar putea fi interpretate ca invidie. De obicei ma feresc de comentarii de genul.

Florin ŞPERLEA said...

@ciprian teodorescu
Multumesc.
@gumaadi
Faptul ca sunteti femeie si sunteti de acord cu cele spuse mai sus ma incurajeaza. Cred ca o femeie simte mult mai bine falsitatea unei alte femei. Barbatii, de la Adam incoace, au unele probleme...