Oglinzi pentru "experţi"

Aţi auzit cuvântul profesionist de multe ori. În toate gurile dispuse să-l pronunţe, afectat sau cu îngrijorare pentru destinul României de astăzi şi de mâine. Dar, de cele mai multe ori, termenul este invocat de politicieni. Adică, altfel spus, de cei care, de fapt, nu sunt profesionişti în nimic. Nici în meseria pentru care pretind că s-au specializat prin facultăţile de profil din ţară şi pe care nu au practicat-o niciodată, dar nici în politică, pentru că, nu-i aşa, politică, la noi, se poate face după ureche, iar asta se vede cu ochiul liber şi o simţim cu toţii în fiecare zi prin felul în care se comportă clasa politică in corpore în România.
Ceea ce încerc să înţeleg este, de fapt, altceva. Când, la noi, s-a petrecut această transformare a tuturor în specialişti în toate domeniile? De ce taximetriştii pretind că ştiu politică externă şi economie şi nu vorbesc depre bujii şi reguli de circulaţie, de ce fotbaliştii cred că ştiu cum se scrie nu ştiu ce articol şi nu cum se pasează o minge, de ce istoricii ne lasă să credem că ştiu cum se produc tot soiul de şarmante procese fizice prin reactoarele lumii şi de ce toţi "specialiştii" în relaţii publice cred că ştiu care este rostul cuvintelor, considerându-se comunicatori desăvârşiţi în mijlocul dezastrului, când ei au probleme cu limba română şi, unii, nici măcar nu ştiu despre ce vorbesc?
La noi, toţi ştiu tot. Fotbal, istorie, politică, literatură şi economie, de ce mor libelulele şi care este rolul perechilor de pinguini în laboriosul proces al clocirii ouălor cu schimbul.
Până la urmă, cred că Băsescu are dreptate. Am făcut astfel încât au intrat în facultăţi generatoare de diplome pe bandă rulantă oameni onorabili care ar fi trebuit să se implice în alte meserii decât cele spre care li s-a inoculat ideea că ar avea chemare, prin note date din burtă, la plezneală, de profesori habarnişti, indulgenţi sau corupţi de-a dreptul. Ignorând plagiatul - care, la noi, nu este asociat cu furtul, ci, în cel mai bun caz, cu o chestie pe care o face toată lumea, deci permisă -, prostia evidentă a unor studenţi sau însăşi lipsa unora de chemare pentru studii de nivel universitar.
Diploma, uşor obţinută, i-a încurajat să creadă că ştiu totul, fără a şti, de fapt, nimic. Sau... mai nimic! Iar bunul simţ, de care s-au dovedit congenital lipsiţi, nu le-a permis niciodată să-şi dea seama de ridicolul în care se plasează cu dezinvoltura imbecilului autentic.
Cred că ne putem vindeca doar punând o oglindă în faţa fiecărui "expert" de felul acesta. Arătându-i exact cine este. Tăcerea nu este o soluţie. Fiindcă bunul nostru simţ, al celor care evităm să-i spunem "expertului" că "împăratul e gol", nu va face decât să lase cale liberă tupeului lor ignar cu pretenţii de nestăpânit.
Să ne cumpărăm oglinzi! Şi să le facem să vorbească tare, foarte tare, despre toţi "experţii" din viaţa noastră!