Sondaj cu pensionari militari

Prestigioasa revistă americană „Foreign Policy” a publicat, în ultimul număr (martie/aprilie 2008), un sondaj realizat de Center for a New American Security (CNAS) din care reiese că armata americană s-ar confrunta cu nenumărate dificultăţi, chiar dacă imaginea ei în rândurile publicului din SUA este una pozitivă, de vreme ce aproape 70% dintre americani afirmă că au mare încredere în armată, cu toate că numai unul din zece susţine că a servit sub drapel.
60% dintre cei implicaţi în sondajul CNAS afirmă că armata americană este mai slabă acum decât ar fi fost în urmă cu cinci ani (printre motivele invocate fiind şi modul de desfăşurare şi rotire a efectivelor în teatrele de operaţii), 88% consideră că războiul din Irak a pus în discuţie, dincolo de limite acceptabile, capacitatea de acţiune a armatei SUA, în timp ce 75% apreciază că forţelor militare americane le-au fost stabilite de conducerea civilă obiective „nerezonabile” în perioada post-război în Irak. Rugaţi să identifice două dintre modalităţile eficiente prin care SUA ar putea obţine succesul în războiul împotriva terorismului, peste 70% s-au pronunţat în favoarea îmbunătăţirii serviciilor de informaţii şi aproape 40% au socotit că ar fi nevoie de mai multe forţe speciale. Unul din cinci a indicat, printre altele, îmbunătăţirea capacităţilor destinate purtării unui război electronic. Pe o scară de la 1 la 10 (de la incapacitate de acţiune la pregătire deplină), pregătirea armatei americane în eventualitatea unui conflict în Iran este apreciată la 4,5 – cea mai scăzută valoare înregistrată – puţin peste 5 fiind situată o posibilă intervenţie în Siria. Un tablou, să recunoaştem, departe de a fi unul măgulitor pentru armata americană.
Surprizele au apărut însă (utilizatorii de internet au acces la datele complete ale sondajului realizat de Center for a New American Security) atunci când am constatat că din cei 3 400 de ofiţeri (peste 90% având grade de maior, locotenent-colonel şi colonel) care au răspuns la întrebările chestionarului, peste 70% s-au retras din armată cu mai mult de 11 ani în urmă (38% au peste 70 de ani!), numai opt procente fiind reprezentate de ofiţeri activi!
Mi-a fost greu să înţeleg, de aceea, în ce măsură majoritatea celor intervievaţi are o bună cunoaştere a realităţilor conflictelor din Irak şi Afghanistan, asupra cărora se pronunţă, deşi trebuie să fi rămas mai degrabă la realitatea primului conflict din Golf, cât de bine informaţi se dovedesc a fi cei mai mulţi dintre ei cu privire la obiectivele stabilite de conducerea civilă şi modul de ducere la îndeplinire a acestora în teren sau cât de utile pot fi opiniile lor, în condiţiile unei cunoaşteri mijlocite de tot soiul de surse, cu privire la măsurile de îmbunătăţire a performanţelor armatei americane astăzi.
Altfel spus, „Foreign Policy” a livrat un sondaj cu pensionari militari pentru a desprinde chipul viitorului cyberwarfare şi al luptătorului său.
Ceea ce mi-a amintit, într-o oarecare măsură, de convingerea mareşalului francez Ferdinand Foch, teoretician militar şi profesor la Şcoala Superioară de Război, care, în 1912, când avea deja peste 60 de ani, susţinea că viitorul conflict va fi prin excelenţă unul ofensiv, fără lupte de tranşee care să amintească de confruntările de la Plevna sau Mukden. Cât de „ofensiv” a fost Primul Război Mondial va fi avut prilejul să se convingă mai apoi el însuşi!