Nu ştiu ce înseamnă 40 de ani. E mult, e puţin? Habar nu am. Se cheamă, cum ar spune unii "amici", care se bucură că nu mai eşti tânăr - cum nici ei nu mai sunt! -, că îngroşi rândurile unei anumite vârste. Că eşti, aşa, cam ... între două vârste. Sau, altfel spus, abia trecut de prima jumătate a vieţii. Da, dar nu în România, fireşte, unde speranţa de viaţă nu are cum să fie de 80 de ani. Mai nou, după ce am văzut la Maternitatea Giuleşti, abia dacă trece de o lună-două..., nu-i aşa?
Am auzit, în repetate rânduri, despre aşa-zisa criză a bărbatului, la 30, la 40 sau la 50 de ani. Nu ştiu ce este "criza bărbatului la... ani", pentru un motiv simplu, şi o să vă rog să nu mă credeţi ipocrit: nu am avut nicio "criză", nici la 30 de ani, nici la 40. Nu m-a vizitat niciuna, deşi aveam uşile sufletului larg deschise.
Poate că vârsta este mai degrabă o stare de spirit. Un fel de a te percepe pe tine însuţi într-o formă fizică şi psihică pe care ceilalţi o văd însă prin prisma altor argumente decât cele pe care ţi le administrezi singur. E bine să te uiţi în oglindă, dar nu să şi disperi. E bine să încerci să schimbi ceea ce e de schimbat, dar să nu faci din asta un casus belli cu tine însuţi.
Eu nu am făcut. Am câţiva prieteni în jur pe care îi iubesc şi mă iubesc. Pe opiniile lor mă bazez, chiar şi atunci când îmi spun ce nu îmi convine. Sau mai ales atunci! Am o familie care m-a ajutat în multe momente dificile - şi au fost! Înot, uneori, printre ticăloşi şi duplicitari, printre impostori şi ageamii, ca printre rechini şi meduze, dar mă simt protejat în cuşca mea de plastic mentală pe care secăturile nu o detectează. Se lovesc de ea, iar şi iar, şi nu înţeleg de ce nu mă ating. Fiindcă ştiu să iau lecţii de la un copac care respiră în cel mai nociv mediu cu putinţă, de la plantele care răzbat deasupra stratului gros de zăpadă, vestindu-şi victoria acolo unde ea părea imposibilă.
Şi mă bucur mereu de o nouă zi. Mai ales de aceea în care, aşa cum prefera şi pictorul Apelles, am reuşit să mai trag o linie. O linie care, mâine, alături de cele de ieri sau de alaltăieri, s-ar putea integra într-un tot care să însemne mai mult decât gândeam iniţial.
Iar când disperarea mă cuprinde, găsesc mereu un umăr pe care să meditez. Şi... merg mai departe!
10 comments:
PENTRU CEI 40 ANI VĂ UREZ LA MULŢI ŞI FERICIŢI ANI! EU AM 62 ŞI NU REGRET TRECEREA ANILOR, MAI ALES CÂND AU FOST TRĂÎŢI CU FOLOS MATERIAL ŞI SPIRITUAL. CÂND FINALIZAM O LUCRARE DE CERCETARE ŞI O VEDEAM APLICATĂ ÎN UZINĂ, ERAM CEA MAI FERICITĂ FIINŢĂ DE PE PĂMÂNT. URMAU ŞI RECOMPENSELE BĂNEŞTI, VECHIUL REGIM ÎNCURAJA CERCETAREA ŞTIINŢIFICĂ. ACUM S-A ALES PRAFUL DE CERCETARE.
DATORITĂ UNOR PRIETENI COLEGI DE LICEU COL. ROMICĂ MUNTEANU ŞI PROCURORUL VINTILESCU VASILE AM ÎNCEPUT SĂ ADMIR ISTORICII MILITARI, RIGOAREA LOR ŞRIINŢIFICĂ ŞI PRECIZIA ÎN EXPRIMARE. ÎN "RIM" SAU ÎN "DOCUMENT", PE CARE LE CITESC DATORITĂ PRIETENILOR CITAŢI, NU AM GĂSIT PASAJE DE UMPLUTURĂ, DE "GARGARĂ". DIN ÎNTÂMPLARE AM DAT DE BLOGUL D-VS PE CARE L-AM CITIT ŞI ÎL CITESC CU PLĂCERE. NUMELE D-VS ÎMI ERA CUNOSCUT DIN REVISTA "DOCUMENT". SUNT UN ISTORIC AMATOR,INGINER DE PROFESIE CIVIL ŞI MILITAR, ÎMI PLACE ISTORIA METALELOR DESPRE CARE AM SCRIS ŞI PE BLOGUL MEU. AŞA CĂ "TRĂIESC CLIPA"!
Vă mulţumesc pentru urări şi mă bucur că împărtăşim aceeaşi pasiune întru Clio. Mă onorează atenţia pe care o acordaţi blogului.
Îmi permit să vă supun atenţiei şi revista "Istorie şi civilizaţie". Veţi găsi articole interesante, după cum cred că dumneavoastră înşivă aţi putea colabora la această publicaţie.
La multi, multi, ani Florine! Numai soare, dragoste si fericire ! Si ... "tine steagul sus"! Felicitari pentru tot ceea ce faci si, mai ales, scrii pe blog. Gelu N.
La multi ani!
La multi ani!! Sunt de acord cu tine, varsta e doar o stare de spirit. Celor cateva riduri in plus si scartiielilor din articulatii carora nu le acordam nici un credit, suntem tineri indiferent de ce scrie in buletin.:)
@Gelu N.
Multumesc pentru urari si aprecieri. Bate un vant..., dar ma tin de steag bine!
@Catalina
Multumesc pentru urari si aprecieri. Iti dai seama ca a trebuit sa ating 40 de ani ca sa descopar aceasta intelepciune?
@costi
Multumesc pentru urare. Astept sa te vad la 40 de ani. Te intervieveaza vreun tanar redactor la pagina 24? Sa ai CV-ul pregatit!
40 de ani... Este pragul dincolo de care totul curge altfel, mai intai si mai intai, mai repede... Dar este frumos cand cei dragi iti sunt sanatosi, cand ai prieteni care au incredere in tine si neprieteni care, desi ii rogi, niciodata cand te ataca pe la spate nu intra pe usa din fata... Mult timp frumos in continuare!
La Multi Ani Florin! Sper sa ajungem sa ne vedem si in offline anul asta. Toate cele bune! :)
Post a Comment