E incredibil câţi plâng pe sicriul Mădălinei Manole. Şi cred că bună parte din românii care s-au învârtit pe lângă sicriul cântăreţei nu ar fi cumpărat vreun album al ei, dacă s-ar fi pus în vânzare. Dar moartă, Mădălina Manole este o "divă" şi o cântăreaţă excepţională. La noi, totul e post mortem. Nu speraţi să fiţi apreciaţi în viaţă. Muriţi mai repede dacă vreţi omagiile contemporanilor, indiferent de calităţile şi competenţele voastre!
Apoi am rămas surprins de armata de "analişti", capabili să discute despre reformele economice ale Guvernului Boc (bine, aici înţeleg că le e mai simplu, fiindcă a comenta despre nimic presupune doar competenţe lingvistice!), despre inundaţii, corupţie şi vreo ipotetică vizită a unei comete "bete", care au descoperit acum, cu gestul tragic al Mădălinei Manole, că au abilităţi neştiute şi neexploatate de medium: ştiau şi de ce s-a sinucis artista. O, Doamne, câtă inteligenţă risipită la TV!
Biserica Ortodoxă, ipocrită ca întotdeauna: nu a îndrăznit, dată fiind popularitatea Mădălinei Manole, să nu facă o slujbă oarecare (pe care ar fi refuzat-o fără drept de apel oricărui alt sinucigaş no name), dar s-a întrunit repede, la cel mai înalt nivel, să decidă cum procedează în cazul ei. Şi a ieşit de-un compromis, atât de drag popilor noştri auriţi şi plini de fireturi, "sensibili" la dramele umane...
No comments:
Post a Comment