Nu pot decât să regret dispariţia blogului lui Constantin Piştea, colegul meu de trust şi de blogăreală. A obosit puţin şi simte că timpul i s-a subţiat, aşa încât a obţinut, printr-un "delete" iute şi fals salvator, o tihnă, aş spune eu, iluzorie...
Pentru că cei făcuţi să scrie, scriu pur şi simplu. Iar Piştea, care are ce spune, chiar dacă îşi va selecta cu mai multă zgârcenie mediul de exprimare, va rămâne, cred, robul aceleiaşi pasiuni: scrisul.
No comments:
Post a Comment