Nemescu „loveşte” din nou!

Am mai scris, pe blog, despre felul aiuritor-encomiastic în care ne raportăm la filmele româneşti de îndată ce ele au fost încununate de premii la festivaluri internaţionale importante. În discuţie era, atunci, filmul lui Cristian Nemescu, California Dreamin’ (nesfârşit), care a obţinut, anul trecut, la Festivalul de la Cannes, unul dintre cele mai importante trofee, convingerea mea fiind că această peliculă, denaturând până la caricatură un eveniment petrecut în realitate, aduce mai degrabă deservicii de imagine României şi armatei sale.
Unii, puţini, au socotit că este firesc să existe opinii diferite asupra acestui film (îngăduindu-mi cu generozitate, altfel spus, să-mi „dau cu părerea”), în timp ce alţii s-au grăbit să mă includă în categoria indezirabililor naţionalişti „patriotarzi”, dificil de recuperat pentru traiectoria noastră europeană actuală. Le mulţumesc tuturor!
Nu a trecut mult timp de la publicarea acelui text şi iată că filmul lui Cristian Nemescu stârneşte alte polemici, ca urmare a faptului că a fost inclus, împotriva voinţei reprezentanţilor României (ceea ce mi se pare un abuz!), pe lista peliculelor care vor rula în cadrul unui festival dedicat dialogului intercultural găzduit de Parlamentul European.
Spre cinstea lui, fostul ministru al Apărării, Ioan Mircea Paşcu, în calitate de europarlamentar, s-a opus, printr-o intervenţie în plenul instituţiei europene, unei decizii aparţinând unor funcţionari oarecare, după ce filmul propus iniţial de România a fost respins ca nefiind adecvat tematicii festivalului, în timp ce California Dreamin’ (nesfârşit) a fost găsit potrivit, fireşte, de cinefilii amploiaţi europeni!
Însă intervenţia europarlamentarului român a pornit sarabanda ironiilor ieftine în ţară. A reieşit limpede, din textele unor jurnalişti (unul, cel puţin, apărând filmul din motive strict comercial-partizane, pentru că filmul lui Nemescu a fost produs de Trustul din care face parte publicaţia la care scrie, şi a fost vândut, pe DVD, împreună cu aceasta!), că dacă nu eşti Irina Margareta Nistor sau Alex. Leo Şerban (ca să nu mă refer decât la doi dintre cei mai cunoscuţi critici de film de la noi) este o gravă impietate să te pronunţi asupra calităţilor sau nereuşitelor unui film sau altul, dar se dovedeşte a fi şi o nepermisă eroare dacă nu laşi pe alţii să decidă în locul tău.
Socotit „cazon” şi „Moş Teacă redivivus” de un comentator autohton, Ioan Mircea Paşcu a acţionat, din punctul meu de vedere, onorabil şi corect, reprezentând interesul României, aşa cum a fost mandatat la alegerile precedente.
Ţinând seama de „logica” criticilor săi, dar şi de caracterul festivalului organizat de Parlamentul European, fostul ministru al Apărării se întreabă, pe bună dreptate de altminteri, prin analogie, de ce nu le-am îngădui celor de la Eurovision să ne aleagă melodia care să ne reprezinte dintre multele manele, cu texte inepte şi agramate, dar vânzări „beton”, ale căror ritmuri fac furori printre lascivii dansatori din buric?
Cine stie? Poate ca nu e chiar atat de departe vremea aceea...