Liber la arhivele regimului comunist

Noua lege a arhivelor, propusă spre dezbatere publică de Arhivele Naţionale (cei interesaţi pot consulta textul legii pe site-ul www.arhivelenationale.ro), va înlocui, dacă va fi aprobată, Legea 16 din 1996, care a iscat numeroase controverse, în special prin termenele de păstrare impuse unor documente elaborate în anii regimului comunist. În 1996, s-au purtat aprinse discuţii cu privire la aceste termene pentru documentele create în anii 1945-1989, unii susţinând necesitatea liberului acces până în decembrie 1989, alţii socotind că trebuie impuse termene de păstrare similare cu acelea din alte ţări europene, între 30 şi 50 de ani de la elaborarea acestora. A învins, atunci, convingerea că România trebuie să se alinieze la mult invocatele standarde occidentale, uitându-se că investigarea regimului comunist, în ansamblul său, ar fi trebuit să fie o prioritate pentru întreaga societate românească, ţările luate drept model nefiind nevoite să suporte un regim dictatorial zeci de ani pentru a reveni la democraţie printr-o revoluţie.
Acesta este unul dintre aspectele pe care noua lege vine să-l clarifice. Astfel, potrivit proiectului de lege, este explicit prevăzut accesul liber la „arhivele create de Partidul Comunist Român în perioada 1921-1989, respectiv de organele statului comunist în perioada 1945-1989”, după prelucrarea arhivistică. Este de tot hazul că în ţara în care a avut loc o revoluţie care a schimbat regimul comunist cu unul democratic este nevoie, la 19 ani de la acel eveniment, de o lege specială pentru a permite accesul la aceste documente! Dar, cum se spune, mai bine mai târziu decât niciodată...
Din acest punct de vedere, noua lege va aduce şi unele schimbări pentru Arhivele militare. Ministerul Apărării este în continuare abilitat să-şi păstreze propria arhivă, care, însă, ca parte integrantă a „Patrimoniului Arhivistic Naţional” (noul concept ce îl va înlocui pe acela de „Fond Arhivistic Naţional”), va fi în grija specialiştilor Arhivelor Naţionale privind administrarea, utilizarea şi protejarea sa. De aceea, regulamentul propriu al Arhivelor militare, care va trebui întocmit după apariţia legii, se va supune spre avizare Arhivelor Naţionale.
Accesul la documentele create de „organele statului comunist în perioada 1945-1989” ridică o problemă asupra căreia istoricii militari nu s-au pronunţat cu claritate, cu câteva notabile excepţii. Este armata „populară”, creată după 1948, printr-un proces de transformare radicală a vechii armate „regale”, după modelul armatei sovietice, o „realizare” şi, mai apoi, un „organ” al statului comunist, aşa cum au susţinut întotdeauna liderii comunişti? Răspunsul pozitiv la această întrebare aduce cu sine, implicit, concluzia că toate documentele cu caracter militar elaborate în anii 1945-1989 vor trebui puse la dispoziţia cercetătorilor. Astfel, nu numai documentele care au fost create de vechiul aparat politic al armatei, sub diferitele sale denumiri (pe care arhiviştii militari sunt şi acum nevoiţi să le... „declasifice”, prin proceduri complicate şi stupide, ceea ce este nu numai hilar, dar cu totul neverosimil în anul 2008!), ci toate documentele militare create de Ministerul Apărării în anii regimului comunist. De asemenea, accesul la memoriile originale (dosarul personal) ale unor comandanţi cu funcţii de decizie, indiferent de perioadă, va fi simplificat, întrucât, potrivit noii legi, „documentele create în legătură cu exercitarea unei funcţii sau demnităţi publice nu pot fi considerate ca făcând parte din categoria celor care privesc viaţa privată”.
Noua lege este necesară. Din punctul meu de vedere, aceasta ne va obliga, în sfârşit, la o reevaluare a unui mai vechi proiect al arhiviştilor militari, pentru care s-au consumat nervi, discuţii inutile şi zeci de rapoarte, privind separarea radicală a arhivei istorice de arhiva creată după 1989.
Este timpul ca şi Arhiva militară să devină o instituţie de specialitate, conform normelor promovate de Arhivele Naţionale, şi nu doar o unitate militară oarecare într-un nomenclator general.