Istorie la persoana întâi

Două personalităţi importante ale celei de a doua jumătăţi a secolului al XX-lea s-au regăsit la începutul acestui an pe marile ecrane în dramatizări reuşite care au cucerit publicul şi, în egală măsură, au stârnit controverse. Este vorba de primul şi longevivul director al Federal Bureau of Investigation (FBI), J. Edgar Hoover, care s-a aflat în fruntea temutei instituţii americane mai bine de 35 de ani, şi fostul premier al Marii Britanii, în anii 1979-1990, Margaret Thatcher, prima femeie (şi, deocamdată, singura) care a ocupat o asemenea poziţie în ierarhia politică engleză.

Leonardo DiCaprio îi dă viaţă pe marele ecran directorului FBI, într-o manieră dictată mai degrabă de modul în care Clint Eastwood, în calitate de regizor, şi-a propus să-l înfăţişeze publicului pe Edgar Hoover: un adversar redutabil al comuniştilor şi anarhiştilor – în momentele dificile care au urmat Primului Război Mondial, cu un Comintern agresiv care reuşea să mobilizeze, în scopul înfăptuirii revoluţiei proletare mondiale, oameni de condiţie modestă –, dar şi un şantajist inteligent, întotdeauna bine informat, ceea ce ar putea explica performanţa de a supravieţui atâtor Administraţii prezidenţiale, păstrându-şi funcţia şi „fieful”. Cinic, arogant, plin de sine şi, deopotrivă, sensibil şi uman în împrejurări neobişnuite, Hoover rămâne şi astăzi un personaj complex, misterios, a cărui viaţă privată este prea puţin cunoscută, el care ştia cele mai intime secrete ale personalităţilor politice şi artistice ale vremii lui.

Doamna de Fier, cum a fost numită Margaret Thatcher de un jurnalist sovietic, este excelent portretizată în filmul The Iron Lady de Meryl Streep, care, pentru a intra în dificilul rol al primei femei-premier din istoria Marii Britanii, a studiat cu atenţie sute de ore de înregistrări ale discursurilor acesteia, consultându-se cu oameni politici care au cunoscut-o, în calitate de colaboratori apropiaţi sau inamici aflaţi de cealaltă parte a „baricadei” în băncile Parlamentului britanic. Premiile primite de actriţa americană pentru prestaţia sa artistică (Globul de Aur, BAFTA şi Oscar) demonstrează reuşita sa profesională, la mai bine de 30 de ani de la ultimul Oscar (pentru rolul din Sophie’s choice). Modesta fiică de băcan, prima femeie locatar în 10 Downing Street, este o poveste politică de succes a conservatorilor britanici, iar atitudinea adoptată în diverse împrejurări ale mandatului său o înfăţişează ca un om politic inovator, responsabil şi ferm (secvenţa deciziei finale în cazul Malvine/Falkland, impunându-se în faţa liderilor politici şi militari, este pilduitoare). În egală măsură, contestată şi chiar urâtă de britanici pentru ceea ce părea a fi inflexibilitatea unui politician cu sânge rece, Thatcher este admirată astăzi pentru rezultatele sale politice şi economice imposibil de negat.