În noaptea alegerilor, m-am cam grăbit să postez pe blog, anunţând o necesară schimbare - mi se părea mie - pentru România.
La câteva zile distanţă, cu mintea ceva mai limpede, cred că este necesar să revin cu câteva precizări:
1. Felul în care autorităţile publice gestionează un scrutin (organizare, desfăşurare, analizarea contestaţiilor şi validare) este deplorabil. Este o situaţie fără precedent, care arată că România nu are ce căuta, la ora actuală, în UE sau în Europa (păcat că geografic, cel puţin, este de nedat afară!). Este ruşinos să aflăm, la peste patru luni de la desfăşurarea alegerilor europarlamentare, că mai bine de 13.000 de indivizi au votat de mai multe ori şi încă nu au fost pedepsiţi!
2. România e scindată, practic, în două părţi: m-ar fi mirat să fie altfel!
3. O alianţă puternică, reunind PSD, PNL, UDMR, minorităţile naţionale, care nu a reuşit să surclaseze detaşat un singur personaj - fie acela şi preşedintele ţării - pentru a nu se crampona de 100-150.000 de voturi (furate, manipulate sau cumpărate!), nu merită să guverneze România.
4. Orice partid politic din această ţară, care crede că poate câştiga voturi cu bani, produse şi alte promisiuni nu este vinovat. Vinovaţii sunt cei care se vând pentru avantajele amintite. La aşa preţ, aşa indivizi!
5. Trebuie începută o campanie serioasă şi decisivă prin care orice cetăţean român care nu dovedeşte că a locuit în România cu cel puţin trei ani înaintea unui scrutin să nu mai aibă drept de vot. Ei pot alege ce vor ei, dar nu preşedintele României, deputaţii şi senatorii, primarii şi consiliile locale din România. Trebuie să învăţăm odată că a fi cetăţean înseamnă şi limitări, nu numai drepturi, chiar dacă e vorba de vot, aşa universal şi egal cum o fi el.
6. Prezenţa lui Dorin Chirtoacă, primarul Chişinăului, în locurile arondate PD-L-ului, la ultima dezbatere publică dintre candidaţii Mircea Geoană şi Traian Băsescu, m-a uluit şi mâhnit. Ce treabă are primarul Chişinăului cu susţinerea unui candidat politic din România îmi e greu să înţeleg. Ca o consecinţă a celor de mai sus şi de la punctul 5, trebuie să li se INTERZICĂ cetăţenilor Republicii Moldova, care au şi cetăţenie română, să mai voteze la alegererile desfăşurate în România, potrivit aceluiaşi principiu: nu locuiţi în România, LĂSAŢI-NE!
Moldovenii de dincolo de Prut, care au ales să fie conduşi OPT ANI de un Partid Comunist, declarat ca atare, la mai bine de zece ani de la căderea URSS, patria comunismului, ar trebui să aibă bun simţ şi să nu ne dea lecţii de democraţie şi vot cetăţenesc. Cu aceste alegeri, începând din 2009, basarabenii trebuie ajutaţi să rămână la ei acasă, cetăţeni ai Republicii Moldova. Iar dacă va fi să ne întâlnim în UE, cum crede Chirtoacă, fie... Dar nu ca cetăţeni români, ci români şi cetăţeni ai Republicii Moldova. Atât.
7. Iluziile se plătesc. Şi fiindcă nu avem cultură civică, spirit critic şi conştiinţă colectivă, românii vor găsi tot individual calea spre lumină. Dar ţara în care trăiesc va fi fost demult distrusă. E ceva să ai vilă sau casă, maşină şi serviciu într-o ţară coruptă, murdară, fără şosele civilizate,cu administraţie ineficientă şi şpăgară. Şi să continui să crezi că nu e nicio problemă, că nu trebuie schimbat nimic! Cine crede că mizeria din jur nu-l atinge, se înşeală... Când va fi peste tot, va fi de neoprit!
E suficient să ne amintim cum vede Traian Băsescu presupusa sa victorie: "Un fleac. I-am ciuruit". Vi l-aţi imagina pe George W. Bush, în 2000, în contextul scandalului renumărării voturilor în Florida, aşa plin de "bushisme" cum l-a prezentat mass media ulterior, incompetent şi chiar iresponsabil, spunând, referindu-se la cei care îl preferaseră pe Al Gore: "I-am ciuruit!"? Traian Băsescu poate. Dar "ciuruită" e, de fapt, democraţia românească. Atâta câtă e. Dacă e.
No comments:
Post a Comment