Cum m-am trezit la realitate

Sunt filme pe care le puteţi vedea numai dacă îndepliniţi trei condiţii. Prima ar fi aceea de a vă prisosi banii într-o după-amiază sau într-un weekend (în cazul în care sunteţi amatori de un film văzut într-o sală de cinema), a doua ar fi aceea de a dori să exploraţi cu tot dinadinsul orice tip de producţie cinematografică şi, în fine, a treia, să nu aveţi ce face şi să fiţi nevoiţi să alegeţi dintr-o ofertă altminteri bogată, deci, vrând-nevrând, un film oarecare.
Sucker Punch este un astfel de film iar eu am îndeplinit, pentru a-l vedea, toate cele trei condiţii. Nu puteam, aşadar, să-l ratez, chiar dacă nu ştiam, la ieşirea din sala de cinema, ce ar trebui să regret mai întâi: banii cheltuiţi sau timpul pierdut.
M-am consolat, în cele din urmă, fiindcă cele câteva scene realizate cu ajutorul computerului – presupun, destul de costisitoare – sunt interesante şi poate că în 3D ar fi fost chiar mult mai atractive.
Povestea filmului e, din nefericire, dificil de narat. Pe scurt, e vorba de o tânără pe care soarta o aruncă într-un ospiciu-închisoare din care unul dintre gardieni, ceva mai inventiv, îşi recrutează personalul pentru un bordel sui generis pus la dispoziţia unor personaje sus-puse. În rest, fiecare efort al eroinei şi al colegelor ei de suferinţă de a scăpa din acest calvar este un soi de luptă imaginară, pe o muzică tehno antrenantă, plasată în diferite contexte istorice, de la lupte cu dragoni, care amintesc de peliculele cu micul magician Harry Potter, la lupte de redute din Primul Război Mondial (cu nişte monstruleţi de soldaţi!) şi aviaţie de vânătoare, în Al Doilea Război Mondial, sfârşind cu încleştări pe viaţă şi pe moarte cu nişte roboţi care trimit la Terminator. Năucit după atâtea înfruntări, nu am reuşit să decriptez mesajul filmului, care se dorea a fi o pildă despre puterea sacrificiului personal, al eroinei, fireşte, dar nu sunt foarte sigur că am înţeles corect.
Filmul propune o evadare din realitate, însă eu vă sugerez trezirea la realitate dacă vă aflaţi, nedumeriţi, în faţa celor trei opţiuni gata îndeplinite despre care aminteam la început. Şi, odată treziţi, beneficiind deja de propria-mi experienţă, să ocoliţi Sucker Punch. Fără regrete!