Am aşteptat să treacă nebunia Oscarurilor din acest an, pentru a putea vedea, în tihnă, câteva dintre filmele care s-au înfruntat pentru obţinerea statuetelor mult-râvnite. Cu patru Oscaruri câştigate, „No country for old men”, al fraţilor Joel şi Ethan Coen, a fost filmul cel mai aplaudat. Este bine să-l vedeţi, mai degrabă ca exerciţiu de înţelegere a idioţeniei care a lovit lumea bună a cinematografiei americane, dacă a fost capabilă să acorde acestei pelicule imbecile patru premii. Un film fără cap şi fără coadă, cu oarecare tensiune, e adevărat, dar unul dintre cele mai proaste din câte mi-a fost dat să văd până astăzi, blagoslovit însă de celebra Academie Americană de Film (AMPAS) cu laurii învingătorului (fiindcă a fost socotit cel mai bun film!). În ceea ce ne priveşte, mai degrabă cred că ar trebui să punem la graniţă un afiş uriaş, inspirat de titlul filmului: „No country for... Oscar stupid movies”!
În replică la campania „No masturbation for a week”, vă ofer o iniţiativă a celor de la Universitatea Stanford, ca să nu vă mai întrebaţi continuu ce se mai întâmplă prin campusurile americane! Este cat se poate de autentică manifestarea (nu mă întrebaţi dinainte cum o să fie, aşteptaţi cuminţi la locurile voastre că vine vremea să vă istorisesc!), dar ceea ce ştiu sigur e că o asemenea „întâmplare” în România ar intra în atenţia profesorilor, studenţilor de la „Noua Dreaptă", părinţilor grijulii nevoie mare, BOR, babelor evlavioase şi frustraţilor perpetuu nemângâiaţi, strâns uniţi într-un cor de bocete sinistre despre halul în care a decăzut învăţământul românesc şi „oribila” perversitate care se insinuează subversiv, măcinându-l temeinic în fibra lui autentic pură şi viguroasă! Şi, dacă tot m-am dovedit atât de „imoral” în această postare, îmi impun, drept „penitenţă”, trei zile de recluziune în Biblioteca Stanford, cu aer condiţionat, la cele peste 35 de grade (Celsius!) câte sunt acum afară şi care creează panică printre californieni! (Cineva trebuie să aibă iniţiativa şi să propună lui Arnold Schwarzenegger, guvernatorul Californiei, un instructaj rapid pentru locuitorii statului american de pe coasta de Vest, util, desigur, în vremuri atât de dificile, în autobuzele fără aer condiţionat ale RATB din capitala României, în lunile iulie şi august, şi marşuri regulate, în aceeaşi perioadă, pe asfaltul încins al aceleiaşi blagoslovite - de politicienii ei - Capitale! Mă gândesc serios la asta!)
A stârnit oarecare zarvă interzicerea de către CNA a difuzării unui spot TV realizat pentru Antena 3, al cărui slogan final este: „Alege-ţi stăpânii cu grijă!”. Acesta sugerează, în linii mari, că „oile” sunt conduse de „lupi” şi că, până la urmă, stând cu capul plecat şi, fireşte, în turmă, ele şi-ar merita soarta. Decizia CNA a fost motivată prin aceea că spotul este „antisocial”, „fascist” şi „negativist”, că ar face „apologia comunismului”, că „se referă la preşedinţii ţării, dar acum e campanie pentru alegeri locale”, că „nu îndeamnă explicit la vot”, nefiind o producţie asumată de cineva şi difuzată ca atare în emisiuni electorale. Ideea de a interzice difuzarea acestuia este, trebuie să o spun de la bun început, nefericită. Pentru că se creează iluzia că CNA nu veghează la buna şi corecta desfăşurare a campaniei electorale în emisiunile de televiziune (fiindcă vorbim de un spot TV), ci pare a fi guvernat de interese obscure. Este, până la urmă, problema lor dacă preferă această imagine! Nu vreau să comentez, aici, nici calitatea grafică a realizării, nici melodia aleasă (penetrantă, dar complet nerelevantă pentru publicul românesc care nu cunoaşte de ce a fost aleasă această melodie, ce reprezintă ea şi de ce este folosit un cântec rusesc care nu are legătură cu bolşevismul şi URSS!), ci mai degrabă doresc să subliniez o seamă de inconsecvenţe logic-cronologice care ar fi trebuit să fie ele însele suficiente motive pentru ca supervizorii spotului să fi cerut refacerea lui înaintea difuzării. 1. Modul grafic de realizare şi omniprezenţa drapelelor roşii trimit mai degrabă la adunările naziste decât la cele comuniste (poate doar clădirea Palatului Parlamentului în fundal, pe care oricât am încercat să o rebotezăm, după 1989, schimbându-i imaginea, rămâne perfect identificată cu regimul comunist şi Ceauşescu), dar ideea de a sta în rând, renunţând la propria individualitate pentru a deveni parte integrantă a „maselor”, este mai degrabă una caracteristică pentru toate regimurile totalitare. Are aşa-zisa democraţie românească, astăzi, trăsături specifice totalitarismului, astfel încât mesajul spotului să pretindă a aduce în prim-plan un avertisment major asupra unui asemenea pericol? Cu toate tarele ei, democraţia românească, oricât de originală s-ar putea dovedi, nu cred ca întruneşte elementele de identificare a unui regim totalitar. Poate doar CNA, prin interdicţie, să asigure, fără să o vrea, o astfel de posibilă interpretare. 2. „Oile” pe care le vedem defilând în turmă, iniţial, înainte de a face loc cu respect unui „lup” maiestuos care trece printre ele, au scrise pe spate grupurile de litere „XX” şi „XY”. E greu de spus ce au avut în minte realizatorii spotului, dar dacă aceasta este o referire la structura cromozomială, atunci este foarte dificil de înţeles ce anume ar putea determina o structură, genetic programată, la acte „independente”, în sensul unei alegeri sau a alteia, aşa cum o indică sloganul final. 3. Ne aflăm în campania electorală pentru alegerile locale şi, din acest motiv, pare neclar de ce sunt plasate aici Palatul Parlamentului şi, în biroul aşa-zisului lider, portretele preşedinţilor României, într-o ordine cel puţin ciudată. Apare, astfel, o primă legitimare a Republicii prin Nicolae Ceauşescu (primul preşedinte al Republicii Socialiste România, din 1974), dar, apoi, în succesiune (însă fără nicio legătură plauzibilă!) Emil Constantinescu, Ion Iliescu şi, ultimul, Traian Băsescu. Aşadar, logica realizatorului spotului ne spune că „oile” au început să aibă „alegeri” proaste, în 1974, prin Nicolae Ceauşescu (deşi el a fost ales preşedinte de Marea Adunare Naţională, parlamentul comunist, nu prin vot universal, ca ceilalţi!), au continuat cu Emil Constantinescu (cronologic, dar şi structural, este o tâmpenie, pentru că în afară de numele de republică, între cea „socialistă”, în anii 1965-1989, şi cea proclamată după decembrie 1989 sunt diferenţe fundamentale, oricât de analfabet în domeniul ştiinţelor politice te-ai putea dovedi!). I-ar urma lui Emil Constantinescu, astfel, Ion Iliescu şi Traian Băsescu, ceea ce respectă succesiunea de după 1996, însă nu pe aceea corectă, după decembrie 1989. 4. În fine, sloganul spotului este o imbecilitate. Mulţi au remarcat, corect, că „stăpânii” nu se aleg. În democraţie, poporul legitimează prin vot propriii săi reprezentanţi în funcţii publice şi care au datoria de a lucra în folosul şi pe temeiul cerinţelor celor care i-au ales. Ei nu sunt „stăpâni”, ci lideri, cu mandat precis, temporar, asupra căruia au de dat socoteală, cel puţin teroretic, la încheierea lui, cu privire la modul în care s-au achitat de sarcinile şi programele asumate. Sunt limitaţi, în acţiunile lor, de o supraveghere încrucişată a puterilor statului, niciodată conferite, în democraţie, în exclusivitate, nelimitat, unei singure persoane. Atunci, despre ce vorbeşte spotul difuzat de Antena 3? Este România în pericolul de a oferi unei singure persoane toate puterile, fără vreun control? Nu cred că e cazul. Interesant este că pe site-ul youtube.com, există şi o variantă în limba engleză a sloganului „Alege-ţi stăpânii cu grijă” – „Choose your leaders wisely” – care este, paradoxal, mult mai bună decât varianta românească, dar complet incorectă în raport cu aceasta. Pentru că traducerea în limba română a acestei variante englezeşti ar fi „Alege-ţi liderii cu înţelepciune”, ceea ce reprezintă cu totul altceva şi ar putea fi perfect integrat ideii de a alege conştient liderul, oricare ar fi acela! Însă traducerea corectă în limba engleză pentru sloganul spotului ar fi „Choose your masters carefully”, dacă ar fi să respectăm întocmai sensul avut în vedere în limba română, şi, în cazul acesta, consider că este la fel de neacceptat.
P.S. Interesant este însă faptul că CNA nu a decis să interzică spotul cu un poliţist luat în tărbacă de ţăranii pe care i-a apucat o subită dragoste de limba franceză şi par să nu mai suporte muzica populară tradiţională (vorbă să fie!). Ei se ridică din mizeria propriei condiţii, atingându-l, sublim, pe Voltaire (haida de!), bând licori cu ştaif, în timp ce poliţaii rămân ceea ce ei, noii franţuziţi a la coana Chiriţa, nu mai vor să fie, adică... „nişte ţărani!” Însă în loc să fie rezolvată problema generalizării (pentru că ea există, oricât se face CNA că nu vede, inclusiv detaliile de uniformă!), căci, în loc de „Nişte ţărani”, săteanul aşezat la o masă ar fi putut spune „E-un ţăran!” şi, mai apoi, estompate elementele de uniformă, care doar să sugereze meseria celui vizat, CNA a preferat să lase spotul să zburde nederanjat! Îmi aduc aminte însă că CNA a fost mult mai atent atunci când, în cadrul unei campanii anticorupţie, un spot publicitar făcea referire, mai degrabă prin uniforme abia sugerate, la medici, poliţişti şi vameşi. Cred că judecata de atunci este valabilă şi în cazul acesta.
Mai jos, puteti vedea spotul interzis de CNA, preluat de pe youtube.com. Spre deosebire de alţii, eu nu am să-l reproduc însă aici pe cel aprobat de CNA, din respect pentru poliţiştii oneşti şi pentru ceea ce ei reprezintă.
Presa românească (ah, sensibilă mică ce eşti!) a luat repede la ochi o apariţie editorială inedită în Rusia, un fel de manual pentru fetele "sărace" (sper că s-au gândit numai la poşetele lor, nu şi la umplutura căpşorului lor delicat-drăgălaş!) de "agăţat" milionari. Nu-i vorbă, că aveam noi speciile noastre care, cu temeinic ajutor calificat din partea vreunui scriitor talentat, ar fi putut pune pe hârtie instrucţiuni mult mai inteligente şi mai pragmatice decât ale "omoloagelor" lor din Rusia. Mai ales că, spre deosebire de Rusia, unde chiar umblă milionarii cu covrigi în coadă, în România ei sunt cam puţintei şi destul de Harpagoni ca să te gândeşti la o viaţă lipsită de griji lângă ei. Fie şi ca obiect de muzeu sau, după plac, ... devotat "animal de companie"! Însă ceea ce cred că au uitat editorii ruşi (şi le dau, deci, gratuit, treacă de la mine, o sugestie şi celor români dacă le trece prin cap ideea năstruşnică de a publica impresiile crude ale vreunei fete "inteligente", ieşită la agăţat lovele lipite ferm pe purtător) este să însoţească fiecare volum tipărit cu un DVD (că tot e la modă!) cu filmul "Fata fără zestre", al lui Eldar Riazanov, după o piesă a lui Aleksandr Ostrovski. Le-ar ajuta mult, fiindcă dacă cititul oboseşte, aşa cum cred cele mai multe, vreo două ore pot sta fără felii de castraveţi pe ochi, urmărind pe vreun perete LCD filmul cu pricina...
